„Un spirit eminamente liber.” (Vladimir Tismăneanu)
Adam Michnik (n. 1946), istoric, jurnalist și politolog. Arestat pentru prima oară la 18 ani. În 1968 este exclus din universitate și condamnat la trei ani de închisoare. Fondator al KOR (Comitetul de Apărare a Muncitorilor) și consilier al „Solidarității”. Animator al revistei clandestine „Krytyka” și al „Universității volante”, discipol al lui Leszek Kołakowski. Este închis, din nou, după lovitura de stat militară din 13 decembrie 1981. În 1982, PEN Club-ul francez i-a decernat Le Prix de la Liberté, iar în 1984 New School for Social Research (New York) i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa. Redactor-sef al cotidianului „Gazeta Wyborcza”. Trei dintre volumele sale au apărut în traducere în limba română la Editura Polirom: Scrisori din închisoare și alte eseuri (traducere de Adriana Babeți și Mircea Mihăieș, prefață de Vladimir Tismăneanu, 1997), Restaurația de catifea – ediție îngrijită de Mircea Mihăieș (traducere de Daciana Branea, Dana Chetrinescu, Cristina Chevereșan, Dana Crăciun, Ioana Copil-Popovici, prefață de Andrei Pleșu, 2001) și Mărturisirile unui disident convertit (traducere si note de Sabra Daici, prefață de Vladimir Tismăneanu, postfață de Jozef Tischner, 2009).
„Personaj intrat în legendă, iubit, admirat, adulat, detestat, ponegrit, contestat, hulit, Adam Michnik este unul dintre cei mai cunoscuți intelectuali critici ai timpurilor noastre. În raport cu el, nimeni nu rămâne neutru. Este un magnet al pasiunilor, pozitive și negative. Istoric de mare clasă, îndrăgostit pătimaș de cultura poloneză, Michnik a fost și rămâne un mare nonconformist, un idealist care își poate nedumeri adeseori amicii prin pozițiile sale à contre-courant. Este un spirit eminamente liber.” (Vladimir Tismăneanu)
