András Forgách (n. 1952) este prozator, dramaturg, scenarist, eseist și traducător maghiar. În prezent, este profesor la Universitatea de Teatru și Film din Budapesta. Forgách a publicat două romane care s-au bucurat de succes (Aki nincs, 1999, și Zehuze, 2007), precum și mai multe volume de eseuri și unul de teatru. A semnat mai multe scenarii de film și a tradus în limba maghiară piese de Heinrich von Kleist, Tennessee Williams, Harold Pinter, Jean Genet, Frank Wedekind, Beaumarchais, Victor Hugo, Schiller ș.a. András Forgách este laureat al unor importante premii, precum Premiul Attila József, Premiul Mari Jászai, Premiul Béla Balázs și Premiul Milán Füst.La trei decenii după căderea comunismului, în timp ce investiga trecutul familiei sale, András Forgách descoperă un fapt îngrozitor. Mama lui a fost informatoare a regimului Kádár; a dat informații nu doar despre cunoștințe întâmplătoare, ci și despre prieteni, rude și chiar despre propriii copii. În Dosarele mamei mele, András Forgách îi dă cuvântul mamei dispărute, lăsând-o să-și asume trecutul, dar dând viață și unor zone ale memoriei afective pe care politica și istoria nu au reușit să le umbrească.
Dosarele mamei mele a fost tradusă în limba română de Andrei Dósa, la Editura Pandora M, în colecția Anansi.
„Dosarele mamei mele este un basm cvasimitologic, pe care Forgách îl construiește sub forma unui amalgam de ficțiune, poezie și jurnalism, o poveste ce-și are rădăcinile în mâlurile Războiului Rece.” Tim Adams, The Guardian
„Adevărul e că am multe lucruri pentru care să-i fiu recunoscător mamei. Dragostea pe care i-o purtam, și pe care i-o port, a fost cea care mi-a dat puterea de a scrie această carte… Nu o judec. Dar sunt în poveastea de față momente rușinoase și dureroase. Îmi vine de multe ori să plâng în numele ei. Le-a dat securiștilor numele meu, numele prietenilor mei. Dar cred că atunci când iubești un om îl vezi ca pe un tot, în întreaga lui complexitate. Altfel, cine ar mai scăpa de judecată?” András Forgách
„O scrisoare de dragoste care ar trebui citită de toată lumea.” The Herald
