ION VIANU s-a născut în 1934, la București. A studiat, timp de doi ani, Limbi Clasice la Facultatea de Filologie din București, iar apoi Medicina. Este medic psihiatru la Clinica de Psihiatrie din București.
În 1977 emigrează în Elveția, după ce se exprimă împotriva regimului comunist și colaborează cu Radio Europa Liberă, devenind una dintre vocile exilului. Se implică în mișcarea pentru apărarea Drepturilor Omului în România, împotriva abuzurilor politice ale psihiatriei de pretutindeni. Colaborează la Contemporanul, Viața românească, Luceafărul, în perioada 1964-1977. Între 2000 și 2009 activitatea sa literară este intensă. Publică mai multe romane, printre care Arhiva trădării și a mâniei (2016), o ficțiune despre vechea Românie, comunism și demnitatea nebuniei. „Romanul autobiografic” Amor intellectualis (2010) se bucură de mai multe premii. A scris și memorialistică, între care Amintiri în dialog (cu Matei Călinescu), volum apărut în 1994. Alte volume publicate: Stil și persoană (1975), Paramnezii (2005), Blestem și Binecuvântare (2007), Investigații mateine (2008), Necredinciosul (2008), Exerciții de sinceritate (2009), Apropieri (2011), Frumusețea va mântui lumea și alte eseuri (2015). Eseurile lui tratează subiecte diverse, precum opera lui Sacher-Masoch, biografia lui Mateiu Caragiale sau profeția lui Mâșkin. Este și autorul unui studiu de psihiatrie, Introducere în psihoterapie, apărut în anul 1975.
