LUIZA ȘORA s-a născut în 1972. Este poetă, eseistă și traducătoare. A scris mai multe studii și eseuri în limba franceză, având drept teme de predilecție filosofia limbajului, istoria reprezentărilor, anii treizeci, operele lui Gottlob Frege, Ludwig Wittgenstein, Marguerite Yourcenar: Entre nommer et nombrer. Figures et récits mathématiques (2001), Verba inaudita, suivi de L’omniabsence. Du je et du même: écriture et disparition (2002), Le mythe des nomothètes. Itinéraires (2002) și altele.
Tot în limba franceză, a publicat volumele de poezie Le revers de l’enclume (1994), L’imagier clandestin (1995), Mémoire inverse (1996), Ut mineur (1997), Sons et mécrits (1998), Pierre-songe (2004).
Împreună cu Mihai Șora a lansat programul „Restitutio Benjamin Fondane“ (2007), devenit ulterior Institutul Fondane (2012), organism care pune în circulație patrimoniul intelectual și moral al scriitorului de origine română B. Fundoianu/Benjamin Fondane. În prezent, conduce Departamentul Multimedia al Institutului, unde a scris și realizat o serie de documentare despre existențialiștii francezi, Lev Șestov, Constantin Brâncuși, Nicolae Steinhardt și Mihai Șora, printre care: Homo ludens (2014), Alfabetul Brâncuși (2014), Puterea cuvintelor, putința literaturii (2015), Pentru că timpul nu poate fi dat înapoi (2016), Jocul cuvintelor și al întâmplării (2017), În căutarea muntelui vrăjit (2017), Surâsul lui Socrate (2017), Gustul exact al nuanței (2017), A fost odată un copac, iar el iubea copiii (2018), Linia vieții (2018), Insula suspendată (2018), Iar când veți pleca, să nu ne părăsiți (2018), Albastrul este și el o liniște (2018), Lângă argivele nave (2018), Osip în țara care tace mormânt (2018).
