SLAVOMIR GVOZDENOVICI s-a născut în 1953, la Belobreșca, în județul Caraș-Severin. Este poet, redactor, traducător, autor de antologii și profesor universitar. Trăiește în Timișoara, unde este redactor al revistei Književni život (Viața literară).
A publicat 35 de cărți de poezie atât în limba română, cât și în limba sârbă. Este autor a 15 antologii de poezie sârbă din România, Serbia și din regiune. În colaborare, a tradus tot atâtea cărți. Poeziile sale au fost traduse în 15 limbi. Este prezent în mai multe antologii și selecții antologice din România și Serbia.
De-a lungul timpului, a publicat numeroase volume: Aripi și puțin foc (1975), Lirica (1981), Dezlegarea senină a pietrei (1985), Însumare (1989), Rugăciune sârbească în Timișoara (1991), În casă cu foc și gheață (1995), Crnjanski la Timișoara (2002), Școala de seară (2003), Țestoasa coboară la Dunăre (2013), Către Belgrad (2015). Pentru cărțile sale a obținut mai multe premii literare atât în România, cât și în Serbia, iar pentru întreaga activitate l-au decorat președinții Serbiei și României.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Societății Scriitorilor Sârbi din Kosovo și Metohia, al Societății Scriitorilor din Voivodina, membru al Societății culturale „Matica Srpska” și membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Serbia.
