la vest de est / la est de vest

INFORMARE | ATRIBUIRE DE SENS

Expoziție de Péter Forgács
Curator András Forgách
15 – 31.10, Muzeul de Artă Timișoara

 

Așa cum a făcut de multe alte ori, și în această expoziție  Péter Forgács lucrează cu materialul unei arhive particulare, numai că, de această dată, explorarea are loc în trecutul propriei familii. Expoziția conține două secțiuni distincte, marcate ca atare.

Prima secțiune prezintă un montaj de secvențe video, început în 1982 și încheiat în 2015. Conceptul și scenariul au la bază o scrisoare a lui Kafka, scrisă în noaptea de 8 ianuarie, 1913, către iubita sa Felice Bauer și tot de aici provine și titlul I Can Laugh Too/ Și eu pot să râd. Caracteristica de bază a acestei succesiuni de secvențe este o tulburătoare ambiguitate: pe de o parte artistul dorește să creeze imagini pentru un public larg și pe de altă parte el dă la iveală filmări intime din existența unei familii. Putem vedea pe ecran membri de familie, mame, copii, prieteni; comportamentul lor degajat e dovada încrederii lor în cel care filmează și viceversa.

În a doua secțiune, intitulată  Mrs. P and Her Sons, Péter Forgács procesează o arhivă, dezvăluind o poveste de familie în centrul căreia se află figura propriei mame. Mrs P a lucrat ca agent secret, în Ungaria, între anii 1975 – 1985, reușind să ascundă acest lucru față de copiii ei, Péter și András Forgách, care vor afla secretul mamei lor abia în 2014.

Instalația de fotografii ne poartă prin existența acestei familii de artiști în două moduri diferite: 1) prin intermediul rapoartelor de evaluare ale ofițerilor de urmărire și ale rapoartelor scrise de însăși Mrs.P și 2) cu ajutorul jurnalului fiului ei, al unei arhive de peste 400 de fotografii și al altor documente referitoare la această familie și la activitățile lor artistice.

La rândul său, András Forgách – cunoscut prozator și dramaturg – se confruntă cu această istorie de familie și scrie o carte (Élő kötet nem marad, 2018)  în care îi dă cuvântul mamei dispărute, lăsând-o să-și asume trecutul, dar și dând viață unor zone ale memoriei afective pe care politica și istoria nu au reușit să le umbrească. (Traducerea românească, Dosarele mamei mele, a apărut anul acesta, la Editura Pandora M, în colecția Anansi, și este semnată de Andrei Dósa.)

Cartea este concepută ca parte integrală a expoziției de față: prin două tipuri de prelucrări artistice ale unei arhive private, Péter Forgács și  András Forgách reușesc să monteze cu dramatism imaginea vieții de zi cu zi și a modului în  care practicile autoritare o defineau în  epoca lui Kádár.

Începând cu 1996, frații Forgács-Forgách au lucrat împreună la mai multe proiecte literar-filmice. Instalația Mrs. P and Her Sons este cea mai recentă colaborare a celor doi artiști.

Péter Forgács (n.1950) este artist media și regizor de filme independente. În 1983 artistul înființează Private Photo and Film Archives Foundation (PPFA), în Budapesta, o colecție unică de filme de amator, dintre cale unele datând din anii 20, colecție care va deveni materialul brut petru demersurile sale postmoderne de reorchestrare a istoriei. Bartos Family (1988) va însemna recunoașterea sa internațională: Grand Prix la World Wide Video Festival din Haga. În anii care au urmat, Forgács a primit pentru proiectele sale artistice numeroase premii internaționale – Budapesta, Lisabona, Marsilia, San Francisco, Internațional Film Festival, Tribeca Film Festival.