Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara / La Vest de Est, La Est de Vest
Ediția a VII-a / 23-27 octombrie 2018 / www.filtm.ro
Moni Stănilă
Selecție de poeme inedite
© Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara, pentru prezenta versiune românească
1
Mă trezesc cu mult
după pauza mare a școlarilor. Stau cu nasul în plapumă
și lumina reflectă galbenul frunzelor de nuc.
Poate până la urmă nici nu o să am vreun copil, iar nepoții
mă vor căuta la fel de rar cum îi căutam eu pe unchii mei,
la fel de inconsecvent. Refuz perspectiva îmbătrânirii
în doi. Sar cu viteză din pat,
intru pe mess și dau o oră replay la primul video
în care Jacob execută o lovitură de pedeapsă. Fără emoții, vinclu, stânga.
(Dacă e să compar: Muller – rateu, Kun Agero – dublu rateu cu Steaua, Stanciu – final cu Muntenegru, chiar și Messi la Copa America sau Neymar cu cetățenii, Griezmann și Ronaldo.)
Jacob stă cu capul plecat, cu ochii pe minge, și zbang.
Până la menopauză, am vreme să mă decid: scottish terrier sau ciobănesc de Berna.
(Dacă e să compar: FCSB e Steaua București, iar scottishul terrier trăiește mai mult decât ciobănescul de Berna.)
7
În dimineața în care știu deja că Milan nu a jucat serios în meciul cu Craiova, dar Steaua rămâne în cărți pentru calificare, când ploile reci mă fac să țip de bucurie că nu m-am dus exact acum la mare, trăiască anatomia,
și mâine e ziua lui tata, flori de rodii în sufletul meu.
Dar cine să observe, cui îi pasă de turul trei preliminar sau de câte primăveri îi doresc eu lui, când toată țara urmărește pe live flights returul lui Rogozin în Rusia, care a avut parte doar de o plimbare aeriană și cineva / Dumnezeu, nu i-a permis să aterizeze în Chișinău. Bucuroși ca elevii când diriginta lipsește de la oră, toți în online, „Du-te, bă, cretinule acasă”, „Zboară, porcule, zboară!”– extaz, excitație, victorie – și exact peste un an vor sta toți cu ochii în transmisiile live din Rusia pentru că nesimțiții de la FIFA au dat liber Kremlinului să organizeze CM18. Abia aștept anul ăla să-i văd pe Messi și Neymar furați la hotel, să văd cum a lucrat propaganda, factorul psihologic la meciurile Germaniei. FIFA putea la fel de drăguț să facă o cupă în Coreea de Nord, pentru ei contează doar banul / influențarea arbitrilor // pentru mine unghiurile din care Teixeira poate marca.
15
Viața.
Nu e doar despre fotbal. O femeie
pe patul de moarte, fiii sau fiicele aproape,
gândul la singurul bărbat pe care
crede că l-a iubit, nu a trăit basmul,
ci doar o altă <3 eșuată.
Și cine să îi ia asta? Ter Stegen
întrebându-se care ar fi fost steaua lui dacă Neuer
ar fi făcut cu totul altceva în viață. Să cânte.
Îmi dau seama că
indiferent: viața nu va fi
un copil pe patul de moarte care să mă țină de mână
să înțeleagă pe cine am iubit
cu adevărat. Sau cine aș fi fost dacă.
Poți fi cel mai mare portar din lume, doar dacă
nu ți-o ia cineva înainte. Și dacă ai pierdut un tren
sau șansa de a avea un copil, dezlipește măcar
basmele gravate pe interior. Ești exact
cea care ești. La pachet cu toată singurătatea.
19.
O familie (soț – soție) la Germania – Suedia,
după trântitul pernelor de bucurie și give
me5
(amărăciunea nu vine din bere).
Ea nu e
Tony Kross (același unghi din care marca și Ilie
Dumitrescu în 98 cu Argentina) chiar dacă speră lună de
lună să marcheze în ultimul minut de prelungiri.
Aceeași diferență ca între un campion mondial și o Islandă
bine motivată, dar fără dotare full option.
O gură de aer, un strigăt de fericire, o lună în plus
și credința dârză că toate au un sens.
Germania poate merge azi mai departe, dacă trece
la scor de Coreea de Sud. Aș vrea și eu o șansă
pentru echipă ca să-mi trimit ADNul în prelungiri.
20.
- După ce chinezii au scos pe piață păpușa Bastian a soldatului neamț
- După ce Mourinho a spus nu și Ancelotti a spus nu și păpușa a fost
scoasă din uz înainte de vreme și Guardiola l-a dat pe Kroos pentru
prietenul Xabi Alonso 3. După ce Reus, Neuer, Boateng accidentați
și Muller rezervă că nu l-a plăcut italianul 4. După ce turcii cu turcii
și nemții jigniți de cazarea în fostul lagăr sovietic + meciul decisiv la
Stalingrad mă întreb: să-și fi pierdut nemții calificarea sau răbdarea?
(Uneori la noi în Moldova cineva ne amenință cu rușii și tot nu ne e
prea confortabil deși e un Nistru între noi o ploaie măruntă și cam
toxică după ce a ars pădurea roșie de la Cernobâl. Un campionat
urât pus sub semne de întrebare ca un arici sub scut. Dar slavă
arbitrajului VAR la fel de variabil și la fel de arbitrar folosit
doar la comandă. Putin și Medvedeev lângă preș. Umbrela. FIFA.
Un campionat al necampioanelor. Totul de dragul mulțimii și
totul de dragul armatei ruse care nu va pleca. Nici din Ucraina.
Nici din Moldova. Nici după campionat. Nici după sfârșitul lumii.)
24
- (…)
- U21 cu Portugalia în deplasare. Prea scârbos de vreme ce soarele e mult mai corect atunci când răsare. Prea multe lacrimi s-o dăm în telenovele. Recitim I. și vedem. Roșu pentru Nedelcearu. Roșu pentru Andrei Ivan. La 2-0 juniorii rămân doar nouă. Cum scădem noi, cresc ei. Cum scade Dunărea, crește gușa arbitrului și varsă în fluier tot aerul din plămâni. Ali Palabiyik, un tricou purtat ca o meduză în verdele stadionului, un Einstein al relativității, un visător nimerit tocmai acolo cu un fluier la gât,
un bou.
111 minute de joc. S-a reinventat fotbalul, o bluză dusă la vopsit.
O femeie 50+ la estetician. Să pară funcțional. În minutul 99 penalty pentru gazde. Și apără Radu. Puștanii câștigă pe toată barba lor un meci jucat în pantă. Și unde la colț pe tricolorii mici îi aștepta baba Ali să le pună piedică, să le fure mingea. Ca-n curtea școlii.
