Ce a citit Marie Iljašenko la FILTM 2018

Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara / La Vest de Est, La Est de Vest

Ediția a VII-a / 23-27 octombrie 2018 / www.filtm.ro

 

Marie Iljašenko (Republica Cehă)

Selecție de poeme, traduse în limba română de Mircea Dan Duță

© Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara, pentru prezenta versiune românească

 

 

În Europa Centrală plouă

În Europa Centrală plouă, în Italia este întuneric
şi dintr-o dată nimeni nu mai are îndoieli cu privire la ce şi unde se află –
iar mie iar mi-e rău și mă plimb fără încetare în visele superficiale

dogorind prin orașul dogorit fără hartă și fără ghid.

În sfârşit ies la Zid și dintr-o dată ştiu că centrul nu se află aici,
că mi-aş dori să mă plimb necontenit în cerc să descriu fără încetare aceste cercuri
şi să doresc din nou și din nou să fiu dorită,
aș vrea numai să dorm adânc iar pe noptieră

să nu mai fie niciun medicament, ci doar hărți și ghiduri
ale tuturor oraşelor din ţara de sub cer.

 

 

 

Golden sultana

Dragă A.,
când îmi scrii cum s-a revărsat Dunărea,
cum într-o clipă pur și simplu s-a năpustit peste maluri
ca apa care dă în foc din oala pusă la fiert şi cum peștii, înnebuniţi de atâta libertate,
au început să-şi caute loc printre panourile publicitare,
este ca și cum aş fi văzut totul cu ochii mei.

Când scrii că a fost mai grav decât în anul 1501,
îmi amintesc imediat de brutarul
care s-a lăsat purtat de ape pe malul celălalt
pentru a-și salva de la înec soția necredincioasă şi pe cei patru copii,
și apoi de fiica sa cea mai mică,
o fată cu părul nu de culoarea inului, ci a stafidelor, răpită
undeva înspre Buda, Pesta și Pola
până la gurile Dunării; undeva pe acolo trebuie să fie Solncev Brjag[1]

Tu ştii cel mai bine că planurile noastre nu sunt altceva decât nişte obiecții
iar topografia este o chestiue cu totul privată atunci când reuşeşti
să fii concomitent şi în Buda, și în Pesta, să fii şi la Praga, și la Passau,
aşadar Passau nu poate să nu fie o dată pe Veneția, zău că nu poate.
Mă mai gândesc şi la sultanele alea, dar Dunărea nu putea face altfel,
Dunărea nu putea face altfel, Dunărea nu putea face altfel, scumpo.

 

 

Norge

Povești care nu s-au petrecut grele ca o corabie zburătoare

dar numai atâta timp cât vă interesează greutatea lor

Oare asta să fie maturitatea? Oare să fie o păcăleală?

Nici vorbă este un gaz rar se numește helium

 

Acum să-ți amintești de corabia zburătoare care a ridicat ancora

într-un orășel din centrul Europei

o corabie zburătoare în care abia încape un cuplu

atât de ușoară încât nici umbră pe iarbă nu lasă

 

Când a murit, Dumnezeu nu a lăsat niciun fel de mesaje

niciun fel de interdicții și nici o povară

ci numai cafea multă cafea pentru ca tu să poți lua decizia corectă

când să cobori și când să te înalți

 

 

 

Poezie de dragoste

Voi face totul pentru tine

Mai întâi îți voi găsi un apartament cu ferestrele către coroanele copacilor:

apoi fac dezordine în pârâu ordine în fundamente

un tramvai o cafenea pate albe pe pereți

 

Te voi învăța să dormi ca și cum te-ai cufunda

într-un râu cald adânc îți voi cumpăra soare

culori de chihlimbar ca să ai putere

pentru fiecare nou trek

 

Îți interzic să te grăbești îți interzic să bei

îți interzic să nu mai bei îți interzic toate interdicțiile

În weekend îți voi scrie poezii de dragoste

și ți le voi citi în zilele lucrătoare

 

 

Flori levitânde

Florile levitânde dorm în timpul zilei iar noaptea

ies plutind prin aer din sălașuri și rămân suspendate ca niște mici geamanduri

și provoacă tot ce înseamnă déjà vu în acest oraș

Aproape că nu au rădăcini micii măslini și lămâi

 

respiră lejer orhideele mandarinele

oare ce le leagă atât de puternic de tărâmurile natale

încât păstrează încă pe limbă gustul de sare salep anason chinezesc și vin

tot acel maghreb adormit acele grădini suspendate inexistente?

 

oare ce le leagă atât de puternic de teatrul acela de fațade de ghirlande

de învelișul din hârtie aspră al mesei natale

de fericiții ce-și dorm somnul de veci în mănăstirea de sub munte?

 

Dorul este cel ce-i leagă astfel dar ele râd zboară prin aer

s-au adaptat bine atmosferei din Praga

și privesc pe un geam: acolo o negresă întunecată ca noaptea fierbe niște cafea

în teatru în cafenea și în fond și în jungla florilor

 

Florile levitânde nu au rădăcini dar respiră înfloresc

frumusețea florilor levitânde este de nedescris

nu au un tărâm nu au un loc nu au o țară a lor

și astfel nu le pot pierde niciodată

 

 

Aerodinamică

Iubesc luna ianuarie e un tropic al reînceputurilor

un zero absolut

Coțofana lasă pe gărduțul acoperit de zăpadă

urme de avioane

Mă întorc la ceasul toboganelor

și al bolilor copilăriei

Așa cum un june îndrăgostit își mângâie fotografia iubitei

eu îmi îmbrățișez perna

 

Învață-mă umilința

nu în sens biblic

învață-mă să văd

urme de avioane acolo unde alții văd numai pământul gol

Dăruiește-mi o duminică

în mijlocul zilelor nesfârșitei săptămâni

și o asemenea dragoste

care nu mă va împiedica să mă concentrez

[1] Ţărmul de Aur

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *