Bogdan Ghiu scrie și publică poezie, teorie (și) critică (despre literatură, filosofie, media, artă contemporană, arhitectură, teoria și pedagogia traducerii, politică), traduceri (peste 70) din filosofia și literatura franceză și colaborează permanent cu arhitecți și artiști. Este membru al Generației ’80 și fost membru al Cenaclului de Luni, președinte ArtLit (Asociația Română a Traducătorilor Literari) și membru în conducerea PEN România. Susține două rubrici săptămânale (în revista Observator cultural și pe platforma LiterNet) și o rubrică cotidiană despre oraș (la Radio România Cultural). Cele mai recente apariții ale sale sunt volumul de poeme Cu Orice e posibil (2019) și eseul Pandemiocrația. Kairos și vidul împărtășit (2020). După Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest) (2015), eseu care i-a adus multe premii, are în pregătire o nouă carte despre traducere, reBAbel, dar și o mult așteptată carte despre București, respectiv una despre arta în spațiul public.