Florin Iaru este unul dintre cei mai cunoscuți poeți ai generației optzeciste. A fost unul dintre membrii proeminenți ai „Cenaclului de Luni”, condus de Nicolae Manolescu. A fost vicepreședintele Uniunii Scriitorilor în perioada 1995-1996. A realizat și a prezentat emisiuni de cultură la postul național de televiziune și la TVR Cultural. Face parte din echipa redacțională a săptămânalului Cațavencii.
A debutat cu volumul de poezii Cîntece de trecut strada (Albatros, 1981, premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România), apoi, alături de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei și Ion Stratan, a publicat Aer cu diamante (Editura Litera, 1982). Alte volume: La cea mai înaltă ficțiune (Cartea Românească, 1984), Înnebunesc și-mi pare rău (Cartea Românească, 1990, premiul orașului Slobozia), Poeme alese (Aula, 2002), Tescani 40238 (volum colectiv, Image, 2000), Povești erotice românești (volum colectiv, Trei, 2007), Prima mea beție (volum colectiv, ART, 2009), Povestiri cu final schimbat (ART, 2013). La Editura Polirom a publicat Fraier de București (2011, 2015), o povestire în volumul colectiv Scriitori la poliție (2016) și volumul de proză scurtă Sînii verzi (2017). În 2019 a publicat Jos realitatea! (Paralela 45), iar anul următor, Ospiciile imaginației (Cartier). Poemele sale au fost incluse în antologii din Germania, Italia, Anglia, Franța, Spania, Statele Unite, Rusia etc. În 2020, Sînii verzi a apărut în limba germană, în traducerea Manuelei Klenke – Die grünen Brüste, danubebooks Verlag.
