LUDMILA ULIŢKAIA s-a născut într-un sat din Urali în 1943. După ce îşi ia masteratul în biologie la Universitatea din Moscova, lucrează o perioadă în cadrul Institutului de Genetică din Moscova. La sfârşitul anilor ’70 se hotărăște să devină scriitoare, se angajează ca secretar literar la Teatrul Evreiesc din Moscova. Însă abia în 1990 va reuși să debuteze în scris, cu proză scurtă, în revista literară „Ogonyok”. Descoperită și încurajată imediat după aceea de cunoscutul scriitor Serghei Kaledin, Ulițkaia va intra definitiv în atenția publicului și a criticii cu romanul Soniecika, apărut în 1995 (traducere în limba română de Gabriela Russo, Humanitas, 2004) și care a fost nominalizat la premiul Booker pentru Literatura Rusă şi încununat cu premiile Médicis Étranger (1996) şi Giuseppe Acerbi (1998). În 1996 urmează romanul Medeea şi copiii ei iar în 2001 romanul Cazul Kukoţki, roman pentru care a primit echivalentul rusesc al lui Booker Prize. Înmormântare veselă , apărut în1997 (traducere în limba română de Gabriela Russo, Humanitas, 2005), va fi tradus în douăzeci şi cinci de ţări şi urmează a fi ecranizat. De acelaşi succes se bucură şi volumele de povestiri Fetiţele şi Rude sărmane (2002), precum şi romanele Minciunile femeilor, 2003, (traducere în limba română de Gabriela Russo Humanitas, 2005) şi Al dumneavoastră sincer, Şurik, 2003, (traducere în limba română de Gabriela Russo Humanitas Fiction, 2008). Acesta din urmă a fost tradus în peste douăzeci de limbi, fiind desemnat „Romanul anului” în Rusia (2004) şi primind numeroase premii, dintre care menţionăm Premiul Naţional pentru Literatură în China (2005) şi Grinzane Cavour în Italia (2008). Daniel Stein, traducător (2006; Humanitas Fiction, 2011) a fost distins cu Premiul Naţional pentru Literatură BIG BOOK (Rusia). Cel mai recent roman al Ludmilei Uliţkaia, Imago, a apărut în 2010. Anul acesta, Editura Humanitas publică Imago, în traducerea Gabrielei Russo.
În tot acești ani, Ulițkaia a devenit una dintre cele mai puternice autorități morale din Rusia, abordând în scrierile sale subiecte dintre cele mai fierbinți, cum ar fi toleranța religioasă, rolul femeii în societatea de azi, dreptul la liberă opinie. În 2008, alături de Boris Akunin și Boris Strugațki, autoarea acceptă să corespondeze public cu Mihail Hodokovski, celebrul magnat al petrolului, la acea vreme cel mai cunoscut prizonier politic din Rusia.
În 2014, romanciera este unul dintre vorbitorii cheie la celebra demonstrație anti-război de la Moscova. Cu prilejul primirii Premiului pentru Literatură Europeană, în același an, Ulițkaia dă o declarație pentru „Der Spiegel” care va deveni virală: „Cultura a suferit o mare înfrângere, și noi, oamenii de cultură, suntem incapabili să schimbăm politica sinucigașă a statului nostru. Adio, Europa. Mi-e teamă că nu vom fi niciodată în stare să ne alăturăm familiei națiunilor europene”.
Ludmila Ulițkaia
