Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner și-a făcut studiile superioare la Universitatea Paris I şi Universitatea Paris VII, şi apoi la École pratique des hautes études din Paris. Lucrarea sa de doctorat, susţinută în 1975 la Universitatea Paris VII, sub conducerea lui Roland Barthes, a fost dedicată emancipării sexuale în gândirea socialistului utopist Charles Fournier.
A fost profesor invitat al universităţii californiene San Diego (1986–1995), profesor la Institutul de Studii politice din Paris (1990–1994), colaborator la „Le Nouvel Observateur“ şi „Le Monde“.
Faima i-au adus-o deopotrivă romanele – în care autorul se declară libertin – dar și eseurile dedicate unor numeroase tematici controversate ale zilei.
În 1981 a publicat romanul „Luni de fiere”, care, la momentul apariţiei sale în Franţa, a provocat un şoc cultural din cauza temei: criza cuplului modern sătul de monogamie. Zece ani mai târziu, romanul a fost ecranizat de cunoscutul regizor Roman Polanski.
În decursul anilor, Pascal Bruckner a devenit o figură emblematică a intelectualităţii franceze.
Dintre traducerile în limba română publicate de Editura Trei, menționăm:
romanele: Fiul cel bun, Casa îngerilor, Luni de fiere, Hoţii de frumuseţe, Care dintre noi doi l‑a născocit pe celălalt?, Iubirea faţă de aproapele, Căpcăunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfănelii, Iubito, eu mă micşorez!…, Păzea, se‑ntoarce Moş Crăciun!, Paria), volumele de eseuri: Înțelepciunea banilor, Noua dezordine amoroasă, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Căsătoria din dragoste, Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei. Eseu despre masochismul occidental, precum și volumul de teatru Ce dorește domnul?.
Ultima apariție în limba română: O scurtă eternitate, în traducere lui Doru Mareș, Editura Trei 2020
